Există Suedia şi după ABBA

12 04 2008

As seen on myspace.





Verde. Umed. Aprilie.

10 04 2008
plouă, picioarele’mi sunt ca buzele când îţi sărut.
se flutură petalele rupte ca nişte ţâţe de hârtie decupate cu foarfeca de tablă, atârnate în vânt, pe deasupra nărilor adulmecând cele albe, cele roz, cele liliachii…
e primăvară, târfa mea. hai să ucidem coşmaruri!




Greşalele noastre…

8 04 2008

şi dacă nu ne spargem capetele prin ceaţă lovindu’ne de lacrimile zidurilor, mergem să pictăm cerul în culorile tale?





sintobatosintobato

20 03 2008




Claxonând, moartea trecea

18 03 2008

sunt tâmpit, nebun sunt, sunt…

am auzit, venind de departe, claxoane şi m’am repezit la aparat să… să ce? să pozez o procesiune funebră văzută de la etajul şapte? vreo 40 de maşini claxonând. ce dracu’ e obiceiul ăsta tâmpit? să claxonezi la înmormântări?! să spui că ce? buciumul sună cu jale?

şi încă una – să opreşti coloana la intersecţii

Dumnezeule, pot înţelege rostul pomenelor date în pragul posturilor; cândva, demult, babele noastre leneşe care au umplut de roşu calendarul, nu aveau frigidere – şi trebuia terminat repede-repejor tot ce se putea strica în cămară; pot înţelege şi legile musulmanilor: fără alcool că te ucide în căldura aia, fără porc, fără grăsime, fără… pot înţelege

dar de ce (curu’ meu) trebuie să urle claxoanele la o înmormântare? de ce tre’să se oprească toată procesiunea la colţuri de străzi, la intersecţii?

Doamne iartă’mă, dar nu po’să’nţeleg. şi răspunsuri de genul bani, podar, trecut ape, şi alte alea nu, nu ţin, nu au logică. bani? podari? 12 prosoape? 12 linguri? cearşafuri peste oglinzi? farfurii? căni? colivă? trusou? pomeni? parastase? de o zi? de trei săptămâni? de şapte ani?

singura explicaţie plauzibilă ar fi că pomana, parastasul şi toate acareturile au fost instituite pentru a da de lucru celor rămaşi în urma mortului; să’şi umple vremea cu toate nimicurile astea, să se uite la vecinu’ Axinte cum vine şi se’mbată cu ţuică răposatului împreună cu văru’ Ilarie până când, pe la două dimineaţa, încep să cânte… nu, nu e o doină de bejanie, nu’i baladă cu refren de bocitoare. şi spun şi bancuri!

şi eu… eu m’am grăbit să pozez; mă rog, intenţionam chiar să filmez, să se audă claxonatul ăla prelung şi isteric între blocuri! să filmez ce? ca să ce? ca să mă înjure ultraortodocşii & babele, p’ormă?





Kosovorbăria (reloaded) *

19 02 2008

Doamnelor şi domnilor, ladies and gentlemen, meine Damen und Herren, daraghie druzia,

sute de mii de analişti politici au întors’o pe toate feţele; una peste alta, nimic din ceea ce trebuia spus nu s’a spus, totul a fost doar o ecranizare a percepţiei epidermice asupra unei poveşti mult prea complicate.

Cum îi spuneam şi onorabilei noastre prietene, poetă publicată (uite că nu te’am felicitat pentru volum?), răspunsul la întrebarea „ştie Dumnezeu sau dracu’ ştie?” (de ce e Dumnezeu cu D mare iar Aghiuţă cu d mic?) este:

ori unul, ori celălalt… sau, poate, amândoi. informaţiile circulă, există şi servicii secrete, oho…
orice război nu e decât un pretext pentru afacerile generalilor beligeranţi. aşa am aflat eu acolo unde se duceau lupte…

Aşa că tot ce vedem azi în legătură cu acest Kosovo NU E!

Însă asta nu e tot. Căci, iată, pe când se agitau spiritele aici-aşa, colo-şea demisiona El Lider Maximo. Şi toată lumea îşi dădea iarăşi cu părerea. Şi toată lumea dădea soluţii, şi toată lumea elibera dar…

Fraţilor, care aţi văzut Cuba numai în boxe, prin Ibrahim Ferrer sau Harry Belafonte, sunteţi convinşi că oamenii ăştia, cubanezii, chiar vor să fie eliberaţi? Oamenii ăştia vor, pur şi simplu, să fie lăsaţi să trăiască bine!

Onorat auditoriu, să bem, să ne veselim… vai steaua noastră!

* link back in time, far far away

Iar ca desert: Bijelo Dugme – Pljuni i zapjevaj, moje Jugoslavijo!





Bajaga – Pada Vlada (2003)

4 02 2008