(un)finished

20 04 2008

ingerul rasfoieste cartea vietii si nu reuseste sa dezlege misterul gestului final; o singura clipa s-a retras in bucatarie sa bea apa si…
fumul curgea spre cer, tigara pirueta spre asfaltul prafuit peste care se asternusere un metru si vreo optzeci din ceea ce fusese pana mai devreme putin mai mult decat o umbra
femeile, conturile, masina, vecinii, participantii la trafic, raspunsurile toate, semafoarele, scamele de pe mocheta, musca din ciorba, apelurile ratate, scrisorile sterse inainte de a fi trimise, caldura verii, perechile iubindu-se in nisip, oile trecand a lene autostrada, coronita din clasa a IV-a, cearsfarurile mototolite, intrebarile ramase in gat, ochii bufnitei, hartia de weceu, sfarcurile mari si sfarcurile mici, lacrimile despartirilor, goluri din ofsiad, tramvaiul 7, piata de flori, sfarsitul de zi ci soare scufundandu’se in mare la Cavtat, barbatii, cartile lui Jules Verne, ciorapii gauriti, cafetiera fierbinte…
la dracu’ , zise ingerul si-si dadu drumul; sapte etaje si doua corpuri imbratisate; unul inert si ingerul plangandu-si salbiciunea de a dori sa simta gustul vietii pe pamant!
de ce mi-am dorit sa traiesc?
o jumatate de sticla si un rest de pachet de tigari…





exit

19 04 2008

i se lipise soarele de fereastră, în acea dimineaţă; porni la drum, ca în fiecare zi, poate puţin mai buimac şi mai obosit decât de obicei; la întoarcere, într-o curba, după un norişor, fu lovit din plin de o pasăre de noapte ce gonea besmetic înspre nicăieri.

povestea îngerului risipitor de iubire se termină aici, lângă cioburile de aripi.

nici povestaşul, cat o fi el de povestaş, nu ştie unde se duc sufletele îngerilor, atunci când îngerii se duc…





Phantom des Sommers

11 09 2007

In the end, după o lungă vară şi fierbinte, după

ploi de praf (şi nu e praf de stele), după

isterii şi întrebări şi după răspunsuri greu de smuls,
o lume judecată în abscise şi ordonate,
rămâi tu,
ultima floare a soarelui standing,
the one,
ducând cu tine perna pe care se culcuşeşte visul meu.

o să te ardă, e drept. dar s-ar putea să ardă frumos!

And I’ll be there when you will say goodbye!

 





Zartbitter

1 09 2007

cineva
care din mine ne priveste
sta in palma ta;
curge prin el
sangele nostru ca o
ciocolata amaruie
din care bunica iti facea deunazi crema celei mai bune dintre prajituri.





Izgonirea din iad

31 08 2007

picat

 

am să fac în seara asta copii
cu luna.
am s’o muşc încetinel
(rotofeie lună, transpira-vom
inele multicolore în jurul frunţii, tare)
şi am să-i fur
rămăşiţele de viaţă până când
lumea, dedesubt, va urla (disperată), prin pereţi
afară!
afară!
în rai cu voi!





Punctul zero

21 08 2007

sunt o monedă de schimb, şpaga pe care o dai fanteziei, îngerul cu aripi negre, destramarea ta şi gândul tău subversiv, obsesia de fiecare dimineaţă, când îţi cobori decolteul pe podeaua vieţii privind îngândurată spre o pată gri pe care destinul şi numai el ar putea să o determine să-ţi mai taie, o dată, măcar, calea; rămân dorinţa ta secretă şi lumina de la mijlocul tunelului, când calci desculţă peste spinii ce i-am pierdut în urmă;

am să mă opresc în fiecare zi pe buzele tale; am să mă preling pe buzele tale… înghite-mă!





Nu!

4 07 2007

s-a trezit brusc, indreptandu-se catre sifonier; a stat si s-a gandit o tura la incaltarile pe care si le va pune astazi; si-a ales un tricou, o pereche de blugi asortati (culoarea chilotilor ii era indiferenta); a cotrobait prin plasa cu sosete cat mai silentios cu putinta, sa nu o trezeasca…

a gasit, mai intai, bucati desperecheate; le-a intins pe jos, a inceput sa jongleze cu modelele (culorilor nu le-ar fi dat prea usor de capat; la ceasul cinci si jumatate, lumina de afara e inca destul de subreda iar becul ar fi fost o crima sa-l aprinda); din nefericire, singura pereche pe care a putut sa o „cladeasca” s-a dovedit a fi rupta in calcai… asa ca s-a hotarat sa schimbe intreaga garnitura de haine;

isi lepada, furios, pijamaua, fugi la dus, se intoarse si isi trase chilotii…

ii arunca o privire pasagera; altadata o adora dormind; in dimineata aceasta se intreba ce cauta in acel dormitor si cum de a rezistat patru ani in aceste conditii…

ieri seara o iubea; ieri seara o dorea; ieri seara o sorbea din priviri; si o diviniza.

brusc, in aceasta dimineata, se lasa dus de val prin toate ungherele sufletului, acolo unde, ii tot placuse sa-si spuna, a adapostit-o bine, sa nu fuga, in toti acesti ani in care ea s-a jucat cu sentimentele lui, stiindu-l tot timpul aproape, tot timpul al ei, tot timpul asteptand-o sau ajungand-o din urma.

fusesera in marele concediu recuperator in care, promisese ea, vor trece pragul unui nou inceput; si doar i-a spus, inainte de plecare, ca pentru emotii nu este nevoie de pretexte; nu „incepem de maine” ci „tocmai le traim si tocmai ne dezmatam in ele, din adancul sufletelor noastre, fara pretexte, fara scuze. noi! noi doi si atat!”

si s-au iubit; si le-a fost binisor; nu bine dar, si-a spus, s-a mintit iarasi, nu-i rau, e un dezghet…

si s-au intors; si viata a revenit la normal, cu rutina, cu obsinuinte, cu toate cele de zi cu zi…

ei i se parea normal; el nu i-a mai spus nimic (prea multe noutati nu mai avea ce-i spune; oricum discutasera de prea multe ori; de fapt, mai mult vorbiseel si ea se prefacuse ca-l asculta); dar unele lucruri nu se spun ci se intampla… asa cum lui i s-a intamplat, in dimineata asta, sa-si dea seama ca nimic nu mai este cum a fost si nici nu va mai fi! celputin nu in sufletul lui…

a decis sa incalte tenisi, asa ca si-a tras o pereche de sosete pe fond alb, o pereche de blugi, un tricou potrivit, si-a recuperat telefonul de pe noptiera, rucsacul de langa, a deschis usa si a dat sa iasa…

„pleci?”, o auzi intrebandu-l, cu vocea inca adormita

„nu te mai iubesc!’, i-a raspuns, privind-o in ochii incetosati; a intors, apoi, privirea spre geam… lumina de afara se strecura molateca printre stropii de pe geamul aburit.

undeva, la orizont, se simtea iesind soarele; poate pentru prima oara!