Time after time

23 01 2008

While rolling around your desk, the slow, but constant, almost meditative motion allows you to relax, maybe even forget about time for a few minutes…

Măi, băieţi, varianta 4×4 aveţi? Voi credeţi că minunăţia asta ar face faţă la dezordinea de pe biroul meu?





Heretic on the road

23 11 2007

Nu mă văd călărind două roţi, cred că locul lor este pe acele interminabile şi nu foarte circulate route-uri nord-americane. Dar, cu toate acestea, îmi place să le prtivesc. Unele sunt, într-adevăr, capodopere de artă industrială.

David Atchinson a ştiut cum să meşterească şi toate modelele pe care le-a scos, după 2001, când şi-a fondat Ecosse Motor Works Inc, au fost bijuterii – deopotrivă musculoase dar şi delicate. Ecose Heretic a primit elogii la scenă deschisă, fiind în top 3 al clasicelor americane. Inovaţia, aşa cum anunţă şi numele (Ecosse Heretic Titanium) noului motor premium, serie limitată, este şasiul integral din titaniu. Iar preţul este pe măsură: 275.000 de dolari.





As putea scrie o carte care sa inceapa asa:

15 06 2007

„Daca nu l´ar fi uitat cineva incuiat in acea debara ar fi impartasit soarta celorlalti; destinul – care parea ca´i joaca o festa – i´a fost, in cele din urma, aliat. Nu stia cum s´a intamplat, nu stia cine a incercat sa´si bata joc de el incuindu´l in camaruta aceea plina de greble si furci si saci goi in care, uneori, cineva cara faina…

Dar, la urma urmei, toate aceste intrebari pareau inutile; acum, cand pompierii incercau sa recupereze ce mai putea fi recuperat, el mai traia… Doar el…“

Dar aceasta poveste se poate termina, pur si simplu, aici… un fel de haiku nuvelistic; proza ultrascurta, doamnelor si domnilor, proza care nu necesita un efort de gandire iesit din comun; de ce sa anticipezi destine inventate, de ce sa incerci sa intri in pielea nenumaratelor personaje carora trebuie sa le dai viata cand poti, pur si simplu, sa scrii cateva fraze… nu mai multe – pana te apuca plictiseala!
… Nu, domnule editor, nu am inceput sa scriu. Desi, sa stiti, am schite, am notat pe sute de file idei, de fapt, domnule editor, am inceput sa scriu, doar ca nu mi´am articulat scrisul; nu, domnule editor, aceea cu articularea sunetelor este diferenta dintre om si animale, da, ma difer de ele, eu visez, visez la ceva ce dumneavoastra, ca editor, nu puteti visa pentru ca daca ati fi visat ati fi stat acum alaturi de mine, la masa aceasta si ati fi pregatit, asemeni mie, o scrisoare de intampinare pe adresa editurii din care un editor mai tamp (nu e cazul dumneavoastra, dar s´au vazut cazuri) sa inteleaga ca nu poti scrie pur si simplu asa, la comanda, “acum e vremea sa scriem zece randuri ce va fi maine ramane de vazut” (fara semne de punctuatie fara virgule fara pauze de respiratie si sper ca acest text nu va fi niciodata teatru radiofonic sau asa ceva pentru ca imi pot imagina pe propriu´mi plaman ce inseamna sa citesti/rostesti o astfel de fraza!)





Remake de început de vacanţe

11 06 2007

De undeva tot trebuia să pornească, nu? Poate de aici.

Şi, atunci:

1).

Oraşul în care plouă aproape în fiecare zi. Puţin, mult, nu contează. Plouă. Vara, ploile sunt scurte, agitate şi calde. Şi miros a levănţică. Poartă cu ele parfumul florilor albastre atârnând de plafoanele florăriilor improvizate pe pontoanele ancorate la maluri de „gracht”. Mai puternic decât mirosul ierbii, invadând străzile prin geamurile larg deschise ale tuturor coffee-shop-urilor. Zece minute şi totul a trecut. Revine soarele şi uscă oraşul, ca şi cum Golfstream-ul ar fi ales să moară aici, la gurile râului cu nume de bere, Amstel.

Oraşul celor trei de X în care nu ştii cine îţi generază mai multe halucinaţii: cartierul vitrinelor roşii, drogurile uşoare, ilegale dar tolerate, minunatele colecţii Rembrandt şi Van Gogh sau, poate, spectacolul puhoiului de turişti.

 

2).

Oraşul în care visele se ascund la doar trei parale distanţă şi zboară ca un fum prin iarbă; iar aripile, întotdeauna de ciocolată, sunt delicatesele din care toţi se grăbesc să rupă.

Şi rup!

 

şi 3).

(…) Vincent a fost, pe parcursul întregii sale vieţi, un asiduu scriitor de scrisori: „Şi, acum, bătrâne, e vremea să mă întorc la scrisorile mele”; bătrînul fiind bunul său frate Theo(…)