sintobatosintobato

20 03 2008
Anunțuri




Claxonând, moartea trecea

18 03 2008

sunt tâmpit, nebun sunt, sunt…

am auzit, venind de departe, claxoane şi m’am repezit la aparat să… să ce? să pozez o procesiune funebră văzută de la etajul şapte? vreo 40 de maşini claxonând. ce dracu’ e obiceiul ăsta tâmpit? să claxonezi la înmormântări?! să spui că ce? buciumul sună cu jale?

şi încă una – să opreşti coloana la intersecţii

Dumnezeule, pot înţelege rostul pomenelor date în pragul posturilor; cândva, demult, babele noastre leneşe care au umplut de roşu calendarul, nu aveau frigidere – şi trebuia terminat repede-repejor tot ce se putea strica în cămară; pot înţelege şi legile musulmanilor: fără alcool că te ucide în căldura aia, fără porc, fără grăsime, fără… pot înţelege

dar de ce (curu’ meu) trebuie să urle claxoanele la o înmormântare? de ce tre’să se oprească toată procesiunea la colţuri de străzi, la intersecţii?

Doamne iartă’mă, dar nu po’să’nţeleg. şi răspunsuri de genul bani, podar, trecut ape, şi alte alea nu, nu ţin, nu au logică. bani? podari? 12 prosoape? 12 linguri? cearşafuri peste oglinzi? farfurii? căni? colivă? trusou? pomeni? parastase? de o zi? de trei săptămâni? de şapte ani?

singura explicaţie plauzibilă ar fi că pomana, parastasul şi toate acareturile au fost instituite pentru a da de lucru celor rămaşi în urma mortului; să’şi umple vremea cu toate nimicurile astea, să se uite la vecinu’ Axinte cum vine şi se’mbată cu ţuică răposatului împreună cu văru’ Ilarie până când, pe la două dimineaţa, încep să cânte… nu, nu e o doină de bejanie, nu’i baladă cu refren de bocitoare. şi spun şi bancuri!

şi eu… eu m’am grăbit să pozez; mă rog, intenţionam chiar să filmez, să se audă claxonatul ăla prelung şi isteric între blocuri! să filmez ce? ca să ce? ca să mă înjure ultraortodocşii & babele, p’ormă?