Nu!

4 07 2007

s-a trezit brusc, indreptandu-se catre sifonier; a stat si s-a gandit o tura la incaltarile pe care si le va pune astazi; si-a ales un tricou, o pereche de blugi asortati (culoarea chilotilor ii era indiferenta); a cotrobait prin plasa cu sosete cat mai silentios cu putinta, sa nu o trezeasca…

a gasit, mai intai, bucati desperecheate; le-a intins pe jos, a inceput sa jongleze cu modelele (culorilor nu le-ar fi dat prea usor de capat; la ceasul cinci si jumatate, lumina de afara e inca destul de subreda iar becul ar fi fost o crima sa-l aprinda); din nefericire, singura pereche pe care a putut sa o „cladeasca” s-a dovedit a fi rupta in calcai… asa ca s-a hotarat sa schimbe intreaga garnitura de haine;

isi lepada, furios, pijamaua, fugi la dus, se intoarse si isi trase chilotii…

ii arunca o privire pasagera; altadata o adora dormind; in dimineata aceasta se intreba ce cauta in acel dormitor si cum de a rezistat patru ani in aceste conditii…

ieri seara o iubea; ieri seara o dorea; ieri seara o sorbea din priviri; si o diviniza.

brusc, in aceasta dimineata, se lasa dus de val prin toate ungherele sufletului, acolo unde, ii tot placuse sa-si spuna, a adapostit-o bine, sa nu fuga, in toti acesti ani in care ea s-a jucat cu sentimentele lui, stiindu-l tot timpul aproape, tot timpul al ei, tot timpul asteptand-o sau ajungand-o din urma.

fusesera in marele concediu recuperator in care, promisese ea, vor trece pragul unui nou inceput; si doar i-a spus, inainte de plecare, ca pentru emotii nu este nevoie de pretexte; nu „incepem de maine” ci „tocmai le traim si tocmai ne dezmatam in ele, din adancul sufletelor noastre, fara pretexte, fara scuze. noi! noi doi si atat!”

si s-au iubit; si le-a fost binisor; nu bine dar, si-a spus, s-a mintit iarasi, nu-i rau, e un dezghet…

si s-au intors; si viata a revenit la normal, cu rutina, cu obsinuinte, cu toate cele de zi cu zi…

ei i se parea normal; el nu i-a mai spus nimic (prea multe noutati nu mai avea ce-i spune; oricum discutasera de prea multe ori; de fapt, mai mult vorbiseel si ea se prefacuse ca-l asculta); dar unele lucruri nu se spun ci se intampla… asa cum lui i s-a intamplat, in dimineata asta, sa-si dea seama ca nimic nu mai este cum a fost si nici nu va mai fi! celputin nu in sufletul lui…

a decis sa incalte tenisi, asa ca si-a tras o pereche de sosete pe fond alb, o pereche de blugi, un tricou potrivit, si-a recuperat telefonul de pe noptiera, rucsacul de langa, a deschis usa si a dat sa iasa…

„pleci?”, o auzi intrebandu-l, cu vocea inca adormita

„nu te mai iubesc!’, i-a raspuns, privind-o in ochii incetosati; a intors, apoi, privirea spre geam… lumina de afara se strecura molateca printre stropii de pe geamul aburit.

undeva, la orizont, se simtea iesind soarele; poate pentru prima oara!

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

5 07 2007
lilis

„nu te mai iubesc” a spus cu glas tare sau doar a gandit c-a spus? in sinea ta recunosti asta dar ai nevoie de ceva curaj s-o spui cu glas tare…
sosetele desperecheate si gaurite accentueaza tristetea povestii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: