Web 2.0. La coada vacii.

1 07 2007

Moderatie:

Va mai aduceti aminte cum era? Va mai amintiti din a cata incercare reuseati sa va conectati la server? Cat timp va lua sa copiati versiunea piratata a ultimului hit favorit? De filme ce sa mai vorbim… De abia au trecut putin peste zece ani si, totusi, parca am povesti despre preistorie.

Text:

Conexiunile dial-up porneau cu greu, serverele sunau mereu ocupat iar legatura, in cele din urma obtinuta, se impotmolea. Comunitatea internautilor romani din epoca avea o vorba: „Mi s-a cuibarit o familie de soricei pe teava”.

In clipa asta m’am blocat. Stau si ma plimb vreo 12 ani inapoi si inainte. Vad noaptea de vara moscovita, sticlele de vin moldovenesc pe masa staffului lui Boris Eltin, cu etichete bilingve, vad acel handicap dus in carca – eu, privind insipid spre un calculator care astepta sa scriu o adresa de mail, intrebandu’ma, ca mama, zece ani mai tarziu, unde pun www-ul. Ma vad capituland langa tastatura si scriind, de mana (da, pe atunci mai stiam sa scriu de mana). Si mi’a iesit. Mi’a iesit pentru ca stiam ce vreau sa scriu.

Si ma vad, intors de la rusi, ispasindu’ma intr’o scuza stupida. S’a intamplat pe cand eram la Moscova! Si nu’i asa. Era de mult bolnav. Stiam ca va incheia rapid socotelile, stiam si ca a cerut sa nu mergem sa’l vedem. Stiam sau luasem de buna o vorba auzita. Era ca o izbavire. O usurare. O minciuna?

Si’a mai trecut un an, primul an fara Radu.

Paranteza:

Ma sui in pod si cobor cu ce mi’a mai ramas de la el – in afara de regula simpla: aseaza virgulele si, apoi, intre ele, insiura cuvintele: o diploma purtand numele lui ca titlu de onoare si numele meu ca premiant si un carton, un fluturas-invitatie, de culoare maronie.

Sa dam, tovarasi, / Batalia pentru melci.

Si nici nu a apucat sa’si astearna toate amintirile. O, si erau atat de multe…

Cum s’a intors, in 89, din Tien An Men cu piciorul in brate; cum a aterizat la Bucuresti ametit de durere si de zbor si de diferenta de fus orar, cum l’a asteptat sotia lui la scara avionului si, din prea multa dragoste, fericita ca il revede si ca e viu, acolo, l’a intrebat, sec: „Radule, e adevarat ce se spune despre chinezoaice, ca nu’si scot sutienul cand fac sex?” iar el, din prea multa dragoste, fericit ca o revede si ca e viu, acolo, i’a raspuns, sec: „Cum poti spune asa ceva, Rodi, draga?”; cum l’au fugarit niste militanti congolezi fara sa’si dea seama decat foarte tarziu, in prioga ce’l indeparta de malul periculos, de ce: purta, pe blugi, o eticheta cu inscrisul Made in South African Republic

Ma tem ca si pe Vlad am sa’l tot invit la o bere saptamana viitoare si apucam sa ne vedem joi dupa Miercurea Ciuc – si iarasi imi va fi prea tarziu!

Paranteza inchisa.

Si mai trece un an si America imi e la picioare si netul ma tine in priza si vremea trece si netul creste si face pe putin zece ani si – iata’ma – pregatind acest feature despre factorul online, cu inserturi audio, cu sunetul vechilor modemuri de dial-up, cu…

– Hai, vino repede, fată Mura!

Aveti idee cate se aduna acolo? In coada aceea, legendara… in folclorul nostru o folosim ca pe o batjocura. Ca pe un loc in care iti vine sa ii trimiti pe cei mai dispretuiti dintre muritori…

Da, ea, plina de pisat, de urme de balega si transpiratie, de paie uscate de fan…ea, coada vacii mi s’a oprit de cateva ori peste obrazul drept, peste ceafa, peste scafarlie, peste buze… Coada Murei, o creatura plutind intre primele semne de sentiment matern si teama ca i se va fura pruncul si… Mai stiu eu ce era in capsorul ala al ei? Ce confuzie pe bietul animal!

Si el, micul Ferdinand, taurasul fara echilibru, fara stabilitate, incercand sa dea credit celor patru betigase ca de elastic si care, intr’o buna zi, fi’vor picioare de bicul satului, el Ferdinand, cu blanita lipicioasa de toate lichidele in care a zacut atatea luni. Acum cinci minute eram in fata tastaturii, scriam de zor, stergeam de zor, ascultam ilailailaempetreiuahyeah, editam cateva fotografii, eram in secolul 21.

Acum am coborat in nemurire, tragand cu un capat sfoara unul dintre cele doua picioare din fata, iesite din maica’sa. Si, uite, boticul chinuit, cu limba lui usor violetie (Hai POLI! Cei mai frumosi ani sunt alb-violeti!) de tauras scoasa, as vrea sa pozez, sa prind momentul, as vrea sa fiu ziaristul care filmeaza ranitul din atentat, in salvare, in timp ce el, victima atentatului, ii intinde mana, gemand HELP ME! Dar nu pot. E o clipa unica sau nu e o clipa unica? Nu, e o clipa in care Ferdinand conteaza, restul e Animal Planet sau National Geographic.

Si tragem de el, Tataie de un picior, eu de celalalt, si tot lichidul acela in care el, Ferdinand, s’a simtit atat de bine, ni se prelinge printre talpi, lipicios, si balteste – un amestec pe care, povestindu’mi’l cineva, cu siguranta l’as intampina cu o voma… un amestec de galben si transparent plus gogoloase de sange si bucati de placenta. A iesit. Sta intins pe podeaua acoperita cu paie. I se lipesc de blanita. Stiu, am uitat sa aduc empetreiul, sa’i dau o runda de bun venit. Un Rondeau din Suita Abdelazar. Un Purcell pentru un vitel! Da, hai, sa va aud, sunt genial, nu? Este!

(Aplauze)

Horcaie. E normal sa faca asa? Privim imprejur spre oameni care trec anual o data cel putin prin asta. Da, asa li se intampla. Luam prosoapele si incepem sa’l stergem. E total neajutorat iar maica’sa… Mura isi plimba limba peste blanita aia maronie si’l curata. La usa grajdului, unul dintre catei priveste inlemnit la ce se petrece. Pe onoarea mea, e minunat sa fiu eu si sa imi fie dat sa traiesc asemenea momente!

Maine… Praful santului din mijlocul intersectiei mi se va lipi iarasi de parbrizul prin care am sa’i tip politaiului idiot ca imi fac ceva pe sfintii lu’ tac’s’u care, umanoid debil, n’a auzit de prezervativ si nici de palma. L’o fi facut la betie, altfel nu ar fi privit azi atat de tamp la mitocanul fara cupla neruonala (da, ok, ii zice sinapsa) care mi’a taiat calea fara sa se asigure. Si am sa ma intorc in orasul acela in care vecinii tai arunca pungi de gunoi pe geam si scuipa seminte sub banca din fata blocului si parcheaza pe locul tau si taie copaci; orasul in care un burdihan imi spune ca nu isi poate permite sa ma plateasca, al doilea, care isi permite, ma roaga sa am pacienta fiindca in curand isi va recupera niste datorii si uite, asa, un lant al slabiciunilor, al obrazelor patate, al sanselor ratate… (introducing your #1 hit: sansa ratata de a fi om, amice; while me, I’m just missing the chance to rock on Alice Cooper, asshole).

Maine.

Azi tocma ce’a fatat Mura si’s fericit, la coada vacii! Si’s contemporan cu eternitatea!

Iar eternitatea intra pe fagasul ei normal, din clipa in care il iau pe Ferdinand in brate si ii arat ugerul vacii de maica’sa in vreme ce Bre ii pune boticul umed si negru pe generatorul de lapte din care inca nu intelege, cum, naiba, sa suga si de ce s’o faca?! E obosit, saracul si la fel e si ma’sa – care mai si muge fioros ori de cate ori ala micul incearca sa se ridice. Si, evident, nu poate s’o faca. Nu ti’l fura nimeni, o linisteste Bre.

Ii fotografiez din toate unghiurile. Inclusiv din acel unghi ce mi’a daruit sansa de a fi blagoslovit de Mura cu vreo sapte cozi peste ceafa, peste scafarlie, peste obraz, chiar si peste buze! I’m a cowboy, Dude! Proud sa fi fost acolo, la coada vacii!

Am ajuns, intre timp, la dus; lucrurile au revenit la normal. Parca, insa, n’as baga sub jetul de apa cu sampon aparatul de fotografiat!

Anunțuri

Acțiuni

Information

5 responses

2 07 2007
Clariniliki

da, esti genial…

2 07 2007
Nixon

nu genial pur si simplu. e un mamosh genial 😀

2 07 2007
doco13

Mi-ai adus aminte de Murele mele 🙂 Excelent!

3 07 2007
valilingurar

super text. on the other hand, m-ai suparat rememorand frustrarile tonului ocupat al primului meu dial-up. cand e vorba de un asa subiect, dezgroparea amintirii se face cu tarnacopul aplicat direct pe scoarta cerebrala

5 07 2007
2nd PS in a row « Balkan Express

[…] PS in a row 5 07 2007 Vali a.k.a. the Spoonman mi’a vorbit, intr’un comentariu, despre frustrari, dezgroparea trecutului si tarnacopul razboiului cu amintirile. Ducem sadismul pe […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: