Remake de început de vacanţe

11 06 2007

De undeva tot trebuia să pornească, nu? Poate de aici.

Şi, atunci:

1).

Oraşul în care plouă aproape în fiecare zi. Puţin, mult, nu contează. Plouă. Vara, ploile sunt scurte, agitate şi calde. Şi miros a levănţică. Poartă cu ele parfumul florilor albastre atârnând de plafoanele florăriilor improvizate pe pontoanele ancorate la maluri de „gracht”. Mai puternic decât mirosul ierbii, invadând străzile prin geamurile larg deschise ale tuturor coffee-shop-urilor. Zece minute şi totul a trecut. Revine soarele şi uscă oraşul, ca şi cum Golfstream-ul ar fi ales să moară aici, la gurile râului cu nume de bere, Amstel.

Oraşul celor trei de X în care nu ştii cine îţi generază mai multe halucinaţii: cartierul vitrinelor roşii, drogurile uşoare, ilegale dar tolerate, minunatele colecţii Rembrandt şi Van Gogh sau, poate, spectacolul puhoiului de turişti.

 

2).

Oraşul în care visele se ascund la doar trei parale distanţă şi zboară ca un fum prin iarbă; iar aripile, întotdeauna de ciocolată, sunt delicatesele din care toţi se grăbesc să rupă.

Şi rup!

 

şi 3).

(…) Vincent a fost, pe parcursul întregii sale vieţi, un asiduu scriitor de scrisori: „Şi, acum, bătrâne, e vremea să mă întorc la scrisorile mele”; bătrînul fiind bunul său frate Theo(…)

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: