Fiecare dintre noi am ucis’o, cate putin!

24 04 2007

Am fost in targ. Prin targul de aeronautica si tehnica de securitate. Nu mi’am cumparat nimic. Am venit acasa cu mana goala (ma rog, cu mana pe volan). Am deschis blogul si…

Aici se termina compunerea.

Am dat de insemnarea lui Sprancenatu’ si, o, Doamne, pe onoarea mea ca’mi pare rau ca am avut asa o proasta inspiratie si nu am luat un kalasnikov sau macar o grenada! Si cand ma gandesc la cat de aproape am stat de Manechinu’ si puteam sa’i ard una peste ceafa!

Si, totusi, Traiene,Taricene, nea vaca presedinte, tu, Prostanacule urland a social-democrat, dragi parlamentari, ba, Vladescule computer illiterate, turnatori „cu fata umana” si „de bine” si securisti patriotarzi, capitalisti de cumetrie si voi, ailalti, care’ti mai fi: sa va zornaie numele RALUCA STROESCU in urechi nu pe cand v’o fi lumea mai draga ci non-stop!

Si sa nu uitati vorbele ei: „saptamana viitoare intru in lumea vagoanelor:) si a vapoarelor:) „

Dumnezeu sa’i dea odihna!

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

30 04 2007
emir ciolan

inainte si dupa raluca

“Mai bine o mana plina de odihna decat doi pumni plini de truda si vanare de vant” – Ecleziastul

Moartea prin epuizare a Ralucai Stroescu, tanara care lucra pana saptamana trecuta ca manager de audit la Ernst & Young, va schimba intrutotul felul in care ne raportam la cariera si la viata personala. Indraznesc sa spun ca de-acum se va putea vorbi de un inainte si de un dupa.

Inainte nu puneam in balanta mirajul carierei de succes cu sacrificiile la nivel personal; inainte micile noastre reusite intime paleau prin comparatie cu reusitele profesionale, inainte functia si pozitia ierarhica ne defineau si ne epuizau ca oameni; inainte un curriculum vitae (la urma urmei, in latina inseamna cursul vietii) se reducea la cursul vietii profesionale, de parca o alta viata ar fi fost cu neputinta de inchipuit; inainte mii de tineri isi ruinau sanatatea pentru a-si consolida cariera cu ore suplimentare si nopti pierdute; inainte pletora de izbanzi profesionale abia de reusea sa mascheze pustiul interior; inainte conversatiile de dupa program erau acaparate, ca intr-un cerc vicios, de subiecte legate de job, de birou, de proiecte, de program si iar de program; inainte admiram un peisaj doar la rezolutia unui wallpaper de pe desktop si traiam in aer conditionat uitand sa respiram in aer liber; inainte lasam cartile de vizita sa vorbeasca noi ca despre un manager, un account, un director de resurse umane, un project manager, un director de marketing si asa mai departe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: