De la Wordle via Gramo – care, şi el, o are de altundeva…

Dumnezeu e mic şi
atârnă de tavan.
Mă străpunge cu privirea, mă frământă din ochi.
Locuieşte în clape când cânt la pian.
(A rimat din greşeală, mai ales că eu nu ştiu să cânt.
Sunt atât de afon încât totul devine o mare îndoială.
Tavanul.
Dumnezeu.
Eu.)

Sângeriu de lacrimă, minciuna unei
împerechieri de formă fără fond
de ten şi întreaga zestre de rimel. uite’o. e prelinsă pe abdomenul lui.

PLÂNGI, că plouă.
plouă. picioarele’mi sunt ca buzele când ţi le sărut.
cleioase umflate umede aromate şi
plângi. că plouă prin pădurile cândva virgine.
se flutură petale rupte ca niştă ţâţe de hârtie decupate cu foarfeca de tăiat tablă.

se flutură
cele albe
cele roz
cele liliachii.
se pregătesc gutuii şi
ghearele vântului.

plouă’mă a primăvară, târfa mea!

Una peste alta, urmeaza o luna in Siria. Poate Allah si Dumnezeu nu se vor plictisi si nu vor inspira chiar acum cine stie ce glume ca de sfarsit de mandat artagosului de la Casa Alba.

Pana atunci raman fotografiile.

Dar până acolo, Die Toten Hosen şi adevărul despre Bayern Munchen:

i se lipise soarele de fereastră, în acea dimineaţă; porni la drum, ca în fiecare zi, poate puţin mai buimac şi mai obosit decât de obicei; la întoarcere, într-o curba, după un norişor, fu lovit din plin de o pasăre de noapte ce gonea besmetic înspre nicăieri.

povestea îngerului risipitor de iubire se termină aici, lângă cioburile de aripi.

nici povestaşul, cat o fi el de povestaş, nu ştie unde se duc sufletele îngerilor, atunci când îngerii se duc…

As seen on myspace.