(un)finished

ingerul rasfoieste cartea vietii si nu reuseste sa dezlege misterul gestului final; o singura clipa s-a retras in bucatarie sa bea apa si…
fumul curgea spre cer, tigara pirueta spre asfaltul prafuit peste care se asternusere un metru si vreo optzeci din ceea ce fusese pana mai devreme putin mai mult decat o umbra
femeile, conturile, masina, vecinii, participantii la trafic, raspunsurile toate, semafoarele, scamele de pe mocheta, musca din ciorba, apelurile ratate, scrisorile sterse inainte de a fi trimise, caldura verii, perechile iubindu-se in nisip, oile trecand a lene autostrada, coronita din clasa a IV-a, cearsfarurile mototolite, intrebarile ramase in gat, ochii bufnitei, hartia de weceu, sfarcurile mari si sfarcurile mici, lacrimile despartirilor, goluri din ofsiad, tramvaiul 7, piata de flori, sfarsitul de zi ci soare scufundandu’se in mare la Cavtat, barbatii, cartile lui Jules Verne, ciorapii gauriti, cafetiera fierbinte…
la dracu’ , zise ingerul si-si dadu drumul; sapte etaje si doua corpuri imbratisate; unul inert si ingerul plangandu-si salbiciunea de a dori sa simta gustul vietii pe pamant!
de ce mi-am dorit sa traiesc?
o jumatate de sticla si un rest de pachet de tigari…

exit

i se lipise soarele de fereastră, în acea dimineaţă; porni la drum, ca în fiecare zi, poate puţin mai buimac şi mai obosit decât de obicei; la întoarcere, într-o curba, după un norişor, fu lovit din plin de o pasăre de noapte ce gonea besmetic înspre nicăieri.

povestea îngerului risipitor de iubire se termină aici, lângă cioburile de aripi.

nici povestaşul, cat o fi el de povestaş, nu ştie unde se duc sufletele îngerilor, atunci când îngerii se duc…

Există Suedia şi după ABBA

As seen on myspace.

Verde. Umed. Aprilie.

plouă, picioarele’mi sunt ca buzele când îţi sărut.
se flutură petalele rupte ca nişte ţâţe de hârtie decupate cu foarfeca de tablă, atârnate în vânt, pe deasupra nărilor adulmecând cele albe, cele roz, cele liliachii…

e primăvară, târfa mea. hai să ucidem coşmaruri!

Greşalele noastre…

şi dacă nu ne spargem capetele prin ceaţă lovindu’ne de lacrimile zidurilor, mergem să pictăm cerul în culorile tale?