Pentru că nu se întâmplă decât o dată pe an…

din vreme in vreme,
poate de ziua ta,
imi dau seama ca traiesc un
interminabil blues;
saxofonul
canta
(in alb si negru)
drumuri.
mi se incaiera in suflet
zilele si noptile,
cand pasarile pleaca spre sud,
la ceasul la care
pe sub puntea d’Alma ne mor printesele
iar visele incheie (cu o reverenta)
interminabilul blues..

Mes visages & autres…

4, 3, 2

Sunt şi eu, ca tot românu’, mândru de Mungiu ăla micu’, mai ales acum, că l’au nominalizat şi pentru Cesar, deşi, pe bune

1. nu am nici un merit în succesul omului şi

2. tare aş fi curios ce succes de piaţă ar avea în Belgia şi abroad un film despre un pedofil care’şi face vacanţele în Thailanda cu  escală la Bucureşti.

The Network. A fost 1976. O fi şi 2008?

Mi’a scris Abuba Ali

Abuba Ali, din Ouagadougou, Burkina Faso.

Dar nu pot să vă spun ce mi’a scris pentru că – mi’a subliniat din capu’ locului – e TOP SECRET!

Later update: mi’a scris şi nimeni, un mail fără subiect!

Time after time

While rolling around your desk, the slow, but constant, almost meditative motion allows you to relax, maybe even forget about time for a few minutes…

Măi, băieţi, varianta 4×4 aveţi? Voi credeţi că minunăţia asta ar face faţă la dezordinea de pe biroul meu?

Mica fiară (mai mult) de oraş

… căci pentru aventura off-road, Tiguanul trebuie ales cu grijă; în cazul în care vreţi să bălăuriţi, alegeţi versiunea Track & Field – celelalte două au suspensii ca pentru şoseaua germană şi o să cam simţiţi asta pe macadam.

Din zăpadă,  în general, ştie să iasă. Poza alăturată, însă, nu e trucată.

Costă de la 20.000 de euro în sus (plus TVA, plus…). Dotări de Volkswagen, adică e bine pusă la punct; oricum, cu accesorii suplimentare poate duce, la bani, cam cât un Tuareg.

A, şi mai are şi Park Assist.  Deşi în Bucureşti nu cred că’ţi prea arde să laşi maşina să se parcheze singură!

Yael Naim – Paris

More Yael…

Natură moartă. Iarna.

mi s’au lipit buzele de filtru;
acoperişul dormitează îngheţat. şi te citesc
în gerul ce plânge fără lacrimi peste străzile cenuşii,
îţi admir amintirea coapselor
trecute de pragul maturităţii
în ridurile ultimei zăpezi.
sau poate nu e decât
o dună răvăşită, pustie,
ca un suflet despre care ţie,
personal,
ţi’e teamă să vorbeşti.

Dreams interrupted

Of the useless hopes.