nimic nu curge mai lent / ca sângele între deltă şi sinus, / când nici o vamă nu opreşte / goana illicită între tu şi tu
Acestea fiind zise nu-mi mai rămâne decât să mă bucur că am fost colegi şi că i-am fost, sâmbăta trecută, în târg, martor Danielei Şontică la lansarea volumului Uitaţi-vă prin mine, al doilea de poezie.
Doamne,
nu’mi da aripi, te rog!
n’am chef să zbor, Doamne.
vin nopţile lungi de iarnă când
pe sub plăpumi din pene de gâscă topi-vom
zăpezile îmbrăţişaţi.
aşa că, Doamne, îţi cer doar nişte cizme de ciocolată,
să mă preumblu în ele prin venele ei până
mă va fi topit cu totul.
şi nu uita, Doamne, să’mi laşi în ghetuţe o creangă de alun.
am să bat cu ea toate gândurile de ducă!
O formulare nefericită. Corect ar fi sunat “cine face cărţile nu e în ele”. Dar îmi suna uşor (numai uşor) cacofonic. Şi mai corect ar suna “Hrebenciuc nu mai e în cărţi pentru că Hrebenciuc nici nu poate fi în cărţi pentru că Hrebenciu, de fapt, le face – pe ele, cărţile”.
Hrebenciuc. Trecut, prezent şi viitor. Then and now. Now & forever.
De la Iliescu au învăţat cei care au crescut pe lângă el şi au ştiut să îl urmărească îndeaproape că din serviciile secrete şi din politică nu se iese decât cu picioarele înainte.
A propos de Hrebenciuc – se tot fac auzite voci de avizaţi căinând mult trâmbiţata lui ieşire în scenă. Cîinând de ce? Pentru că, până acum, singurul lucru bun pe care l’am aflat despre Marele Combinator este că domnia sa are o memorie grozavă. Ştie pe din afară cărţi de telefoane, îşi aminteşte pe de rost rezultatele obţinute de PSD la Ciuchici la localele din 1992, 1996, 2000 şi 2004… Probabil ştie şi cât din transferurile cu bani RAFO realizate de mai mulţi baroni ai fotbalului nostru s-au pierdut, câţi s-au spălat şi câţi au curs în puşculiţa PSD. Sau înlocuim RAFO cu fundaţia doamnei Mihaela…
OK, există şi un motiv serios / pozitiv pentru care ar trebui să ne pară rău că Hrebe ar putea să lase politica (eventual pentru fotbal)? Că dacă lasă PSD pentru PNG, e parcă şi mai negru dracu’…
O replică, una care va face carieră printre cunoscători, dintr’un scurt metraj, o parodie după The Terminal. Fetele şi băieţii de la Xerox – şi Radu Bomchiş, în special – au conceput un filmuleţ superb (Check-in) care, pe merit, a câştigat a II-a ediţie a Teacher’s Film Festival. Am mai văzut câteva exerciţii de imaginaţie (Strexcity de la Dacia, Film de groază, de la Edipress, Anger Management de la BRD, Scurtă poveste din Bucureşti de la Metropotam, de exemplu) strălucite, de ai spune, mai degrabă, că le-au produs nişte cineaşti fără experienţă, nu contabile şi consilieri de clientelă!
Felicitări Gabrielei, Sorinei şi echipei pentru o reuşită! Şi mulţumesc cvartetului de coarde pentru Libertango!
Nu mă văd călărind două roţi, cred că locul lor este pe acele interminabile şi nu foarte circulate route-uri nord-americane. Dar, cu toate acestea, îmi place să le prtivesc. Unele sunt, într-adevăr, capodopere de artă industrială.
David Atchinson a ştiut cum să meşterească şi toate modelele pe care le-a scos, după 2001, când şi-a fondat Ecosse Motor Works Inc, au fost bijuterii – deopotrivă musculoase dar şi delicate. Ecose Heretic a primit elogii la scenă deschisă, fiind în top 3 al clasicelor americane. Inovaţia, aşa cum anunţă şi numele (Ecosse Heretic Titanium) noului motor premium, serie limitată, este şasiul integral din titaniu. Iar preţul este pe măsură: 275.000 de dolari.
Colegul şi (mai ales) prietenul nostru Victor şi Iulian, Adevăratul Tucă, a lansat, azi, un volum de analiză europolitică pe înţelesul tuturor. Europa lui de jurnalist hoinar.
We have a winner, ladies & gentlemen! Pe onoarea mea…
A propos – am aflat din Apusul Occidentului nu a venit (încă), volumul lui Victor sau Iulian sau Adevăratul Tucă: Anvers a devenit capitala europeană a prostituţiei. Iuliane, fratele meu alb, era şi în trecut. Nu vezi cine a ajuns preşedinte în România?
Traiane, vezi, bă, tată, ce’ai pierdut? Şi, uite aşa, cu largul tău concurs, ajungem la concluzia lui Iulian: “românii au fost suspendaţi din istorie exact când viitorul părea să fie de partea lor”!
Da’ ce’o fi în capul vostru? Că’s liste pe net? Cu adrese, numere de telefon şi locuri de întâlnire?
Am mers şi eu din link în link, business as usual, până am ajuns aici. Şi ce’mi văzură ochii?
Păi cum rămâne cu separaţia puterilor în stat? Cum rămâne cu funcţionarul public? Cu…
|
comentarii recente