azi nu

pe catafalc se astern linistite flori si viseaza la o ploaie care sa le redea viata; florile-s mai moarte decat toate amintirile lui; respira fara sa constientizeze ultimele clipe, lasand imprejur bucuria jocului de culori pe fundalul macabru…

ingerul rasfoieste cartea vietii si nu reuseste sa dezlege misterul gestului final; o singura clipa s-a retras in bucatarie sa bea apa si… fumul curgea spre cer, tigara pirueta spre asfaltul prafuit peste care se asternusere un metru si vreo optzeci din ceea ce fusese pana mai devreme putin mai mult decat o umbra

femeile, conturile, masina, vecinii, participantii la trafic, raspunsurile toate, semafoarele, scamele de pe mocheta, musca din ciorba, apelurile ratate, scrisorile sterse inainte de a fi trimise, caldura verii, perechile iubindu-se in nisip, oile trecand a lene autostrada, coronita din clasa a IV-a, cearsfarurile mototolite, intrebarile ramase in gat, ochii bufnitei, hartia de weceu, sfarcurile mari si sfarcurile mici, lacrimile despartirilor, goluri din ofsiad, tramvaiul 7, piata de flori, Cavtat, barbatii, cartile lui Jules Verne, ciorapii gauriti, cafetiera fierbinte…

la dracu’, zise ingerul si-si dadu drumul; sapte etaje si doua corpuri imbratisate; unul inert si ingerul plangandu-si salbiciunea de a dori sa simta gustul vietii pe pamant!

de ce mi-am dorit sa traiesc?

o jumatate de sticla si un rest de pachet de tigari…

Then & now

Totul a pornit de la un set de fotografii (nu multe, cinci la numar) despre tocmai-plecatul Tony Blair, publicat de Rue 89. Si am ajuns la acest site. Wow… unii chiar de mici copii dadeau ceva semne; de ce nu i’or fi uitat parintii in padure?

Davai северный арктический океан

Manchmal, aber nur manchmal…

E inceputul unui refren dintr’o piesa foaaaaaarte tare a nemtilor de la Die Arzte. Si inseamna “cateodata, numai cateodata…”.

Cateodata, numai cateodata, mi’i simpatic si Basescu, Traian Basescu: atunci cand gafeaza diplomatic la adresa rusilor. Dar mai da’i in vodka lor de mujici, ca merita sa’i mai ude, in plin tangaj si contra vantului, cate un marinar. Stirea din The Guardian (cu rusi, cu Oceanul Arctic, cu petrol, gaze naturale, Kremlin, expeditii & stuff) imi aminteste de un celebru banc – sau, poate, nici nu e banc:

I: Cu cine se invecineaza Uniunea Sovietica?

R: Cu cine vrea! 

Kurpapier pentru Sassu-TVR

 

Dat fiind ca poza din momentul vezeroegalcuzero imi apartine, consider ca m-am raliat deja protestului initiat de Conventia Organizatiilor Media !

subUrbannews, spameri ordinari

sau Hey, PR, liţăchiţălău reloaded

Acu’ vreo trei zile m’am trezit ca nu-ş ce firma lu’ peşte mă informează – contrar voinţei mele – despre tot soiul de rahaturi pe care le consideră importante. În prima zi am citit, am dat click pe link-ul ce mţa dus la site-ul firmei, m’am lămurit, am scuipat în sân şi mi’am zis că’i o greşeală. A doua zi – a doua oară, deci – i-am pus steluţă de SPAM, în ideea că dacă Yahoo! m’a rugat să le semnalez că mă simt spamat, clar vor şi acţiona pe cale de consecinţă. Well: a fost seară şi a fost dimineaţă; a treia zi – când mi’am deschis mailboxul, ce găsesc în el? Evident, un nou mesaj de la numitul Newsletter Urbannews! Şi, pe lângă faptul că perseverează în a o comite, îşi mai şi îmbogăţesc gama de produse.

Aşadar, îmi spune Urbannews ăsta, în ceea ce acolo, la el, se consideră a fi ştirea zilei, nu’ş ce firmă de produse electronice foloseşte, într-o reclamă, o headbanger-eală d’a lui Iron Maiden, Can I Play With Madness. Asta e toata ştirea. Pentru că ceea ce urmează – ceea ce, de fapt, şi-au dorit ei să transmită, nu este nici măcar non-ştire. Cutez să citez – din titlu:

MELODIE IRON MAIDEN - SUSCEPTIBILA DE A FI UTILIZATA NELEGAL IN CLIPURI PUBLICITARE DIFUZATE IN ROMANIA

Stop. Rewind.

MELODIE IRON MAIDEN - SUSCEPTIBILA DE A FI UTILIZATA NELEGAL

Susceptibilă? Nelegal?

Şi, generos cum sunt, că nu dau de la mine, mai luaţi un pasaj:

“Intrucat specialisti din domeniul drepturilor de autor au semnalat existenta posibilitatii utilizarii acestei melodii fara plata drepturilor de autor, am demarat o investigatie in acest sens, iar rezultatele adunate au condus la crearea unei arii de suspiciune in acest sens.”

Frate, ori e, ori mă laşi în sărăcia mea (ceea ce, de altfel, chiar te’am anunţat, printr’un mail să faci). Altfel, amice, înţeleg că reclama e la produse Sony iar Sony are, acolo, la mama lui/ei, o înţelegere cu deţinătorul drepturilor de proprietate pentru piesa celor de la Iron Maiden.

Hm… “crearea unei arii de suspiciune”?

Tată, e o meserie foarte grea… mai multe, chiar: şi aia cu PRul, şi aia cu jurnalismul (bă, tu vrei să faci cumva aici jurnalism de investigaţii?)!

Auzi, hai mai bine un cântec vesel să cântăm, nu? Sau mă ia cumva subUrbannews & asociaţii la perpulis pen’că’s susceptibil de utilizare nelegală a melodiei?

Mark Knopfler – Wild Theme (Local Hero movie soundtrack, 1983)

Aflam pe surse ca…

Rue 89 face un fel de note de lectura pe ultima scriitura de teorie media semnata de Norman Pearlstine (fost redactor-sef al editiei americane a revistei Time). Le Canard enchaîné n’ar mai fi atat de interesant daca nu si-ar proteja sursele, scrie Guillemette Faure, in recenzia francofona. Cateva ore mai devreme, Pierre Haski a gasit mai multe prilejuri (intre care raportul Marty) pentru a musca din Statele Unite, via CIA. Rue 89 nu incearca sa aduca la lumina doua mistere: a). Marty are dreptul sa faca uz de “surse anonime” si b). un jurnalist crede orbeste “sursa anonima” fara alte verificari?

6.25

De fapt, pornisem sa vad ce se mai “barfeste” despre cei cevor boicotarea Jocurilor Olimpice de la Beijing (daca nu se pierde misterios, fotografia de mai sus, copyright Reuters via Dnevnik.bg, reprezinta santierul viitorului stadion olimpic din capitala chineza). Dar…

Nu cred ca am stiut vreodata ce inseamna data de 25 iunie 1950 in istoria secolului XX. Am aflat accidental, rasfoind Global Voices ; si, poate, nu m’as fi grabit sa caut pe net dupa Razboiul din Coreea. In schimb, unul dintre autorii lui Global Voices a tradus cateva blog-entry-uri din Coreea de Sud. The (deja vu) unsaid side of story, ca sa spun asa.

“Every year when I was a kid, I remember that I made anticommunist slogans and posters, and sang a song, ah, ah, how can we forget this time-the day when the enemies of our country trampled on us. Now, I know the reason why we were educated to blame the northern part so much was a means and policy that dictators made in order to keep their own authority.”

Sau:

“My primary school was in the middle and late 1980s. It was the anticommunist period. We watched anticommunist movies at school. I remember at that time I was just excited to watch the fascinating medium, movies at that time. Rather than primary and secondary school songs, and any other children’s songs, this 6.25 song is still more strongly hovering around the rims of my ears.”

Sau”:

“I still remember the time when I learned this song the first time. In the second grade, a teacher wrote down these lyrics on the right side of the blackboard and kept them for several days. At that time, North Koreans were all bastards (…) had all red faces with the shape of pigs. In the theater, the poor-quality screen showed the death of our soldiers and tears of our people, and the background song was always this song. Even in that age, I cried following the lyrics. It was the 6.25 song that made me cry.”

Si cantecul despre care se vorbeste spune asa:

Ah, ah, how can we forget this time / The day when the enemies of our country trampled on us / With bare fist and red blood, we blocked our enemies. / The days we stamped our feet on the earth and shook our bodies with anger. / Now we’ll pay back to the enemies at that time. / Chasing after our enemies on and on / Smashing up every one of our enemies / Now we will bring glory to this nation and our brethren.

Dictatorii astia, ca’s buni, ca’s rai, dom’le, n’au nici un pic de imaginatie.

Later edit: am gasit o colectie de reclame si alte stante (postere publicitare “personalizate”) din China pre-maosita.

Capsula iugoslava

The Scotsman, via Piran Cafe:

The dialects and languages of the old federal state can all be heard behind the iron gates of Stimlje mental health institute in Kosovo.

Pa gde si, Slobodane? Ajde, pa vidi, jebo te smrt!

PM down

Multi s’au inghesuit sa comenteze plecarea lui Tony Blair. Unii stiu ce spun, altii stiu ce’ar vrea. Eu ii multumesc pentru margarina buna pe care am mancat’o de pe urma lui, intinsa pe painea buna pe care am mancat’o de pe urma lui Boris Eltin (some City Limits stie de ce). Ii multumesc pentru unul din momentele de glorie pe care mi l’a ofert (thank You for the Good Friday at Stormont Castle, ex-PM) si pentru ca le’a prilejuit celor de la Reuters aceasta fotografie (cineva, candva, o sa stranga, cu siguranta, toate pozele de acest gen facute cu varii ocazii; o sa fie un deliciu, acea expozitie):