Stupiditatea de lângă noi!

There was a time…

 

Then came a day…

 

And here we are!

 

Don’t ask for a war, Minister!

X, Y, Zeeeeeeeeeeeeeeeeee

Zee & Co.
Ce film! Ce clasic! Ce provocare!
Closer (filmat 32 de ani mai tarziu) imi pare inregistrarea unei biete spovedanii pe langa interpretarea cuplului Taylor & Caine in acel late London hippie age (nici nu stiu daca Flaubert era deja legal in intreaga Europa la vremea aceea, poate ma ajuta Lucia), leat (ok, pe o plaja de cam cinci ani) cu The Kirks din The History Man & The Swallows din Changing Places…

Si Dumnezeu a creat Conservapedia

“Communism is an ideology that seeks to establish a classless, stateless social organization based on common ownership of the means of production (…) Communism as a political goal is generally a conjectured form of future social organization (…)” (continuarea in Wikipedia)

Din Conservapedia, insa, aflam ca: “In less than the past 100 years, Communism has claimed more than 100 million lives. Today, it continues to enslave one-fifth of the world’s people. Although Communist propaganda mentions the establishment of a “classless society”, no Communist society has ever been classless; each has been dominated by a self appointed Nomenklatura (…)”

Identificati diferentele.

Prima – si “cea mai fundamentala” – consta chiar in cel de’al doilea demers. Suparati pe deviationismul spre materialism dialectic al Wikipediei, activistii dreptei crestine americane au purces la elaborarea propriei enciclopedii online.

Dinozaurii au dominat ecosistemul darwinist/evolutionist, in Wikipedia, pentru 160 de milioane de ani. Si Conservapedia admite – subsumat creationismului – existenta dinozaurilor and (…) believe that humans and dinosaurs co-existed.

Viaţa face filmul

(Sau: nori negri peste o mică bucurie)

Aţi văzut Train de vie? Dar La vita e bella? Vi se par diferite şi inconfundabile? Într-un fel sunt. Ca scriitura, ca dialoguri, ca personaje… La o percepţie epidermică, sunt filme total diferite. Benigni şi Mihăileanu, însă, au discutat subiectul abordat înainte de a se aşterne, fiecare în parte, la a produce un film despre absurditatea războiului şi rezistenţa prin umor. În Germania mi-a ajuns la ureche o bârfă: că, de fapt, Mihăileanu i-ar fi propus italianului un scenariu gata scris, pe care acesta din urmă l-a citit şi a mulţumit onorat de invitaţie. A plecat la proiectele sale şi a reaparut pe scena Oscarurilor cu La vita e bella. O bârfă, doar.

Ieri după amiază am văzut pe Hotnews ştirea despre acuzaţiile de plagiat aduse lui Cristian Mungiu de prozatorul Dan Mihu, acesta din urmă invocând un scenariu asemănător/identic depus la un concurs organizat de HBO. Mai multe, în ediţia online a ziarului Adevărul.

Ieri dimineaţă, însă, înainte de ieşirea publică a prozatorului, mai precis între 10 şi 11 AM, am avut o discuţie la decanatul Facultăţii de Film cu o parte din staff-ul şcolii iar cei de acolo îmi spuneau că 4 săptămâni… este un subiect reluat / dezvoltat după un film/proiect de an realizat, cu mai mulţi ani în urmă, de un student al UATF. Studentul se numeşte Cristian Mungiu.

O informaţie, doar.

Prelucrare ulterioară: pân’se lămuresc Cristian Mungiu & Dan Mihu, Eurotopics băgă Cannes la dosarul zilei. Parol, merită!

Schlachthof Fünf

Done.

Am inchis cartea. Am deschis usa terasei; scartaie ragusita. Din raguseala ei se porni, undeva, la cateva garduri mai departe, cantatul unui cocos fumator. Am iesit sa fumez. Billy Pilgrim adormi din nou…

La ora asta nu’s in stare sa leg o sinapsa intreaga. Imi zboara incrucisate amintiri (Dresda anilor ‘80, Sarajevo deceniului trecut, comemorarea semicentenarului bombardamentelor americane peste Dresda). Cu un ultim efort mai pot doar sa confirm ce scrie pe coperta patru: curat psihedelic. Fii binecuvantat, domnule Vonnegut, pe Tralfamadore (si m’am chinuit sa tastez corect), unde toata lumea isi asuma si cea de-a patra dimensiune si nimeni nu moare; iar tralfamadorienii au declansat oricum deja butonul ce va pune capat Universului! Asa merg lucrurile!

La Croisette roumaine…

Champions League pentru film, intr’o echipa cu un singur (nici el tocmai) strain in echipa!

Mic si delicios glosar

… pe post de note de lectura.

Bonditt, Bubala, Bubi, Tateleh sau Mameleh, Chazerai, Dreck (sau Drek), Milchik si Flaishik si Flaishedigeh, Gantze k’nockers, Genug, Goy, Goyim, Goyische / Shikse (Shikseleh), Goyische Naches, Kish mir in tuchis, Kishkas, Kurveh, Kvetch, Matzoh Brei, Meshuggeneh & Mishegoss, Noshen, Oy-Oy-Oy, Oy Gut, Pisher, Plotzn, Rachmones, Schmaltz, Schmuck, Shande, Shlong (da, dom’le, Shlong – derived through the misspelling of a german word meaning “sarpe”), Shmutzig (ca gandurile de la cuvantul anterior) si – daca nu era de ajuns, mai adaugam Shtup si Shvantz si expresia folosita in acelasi context Ven der putz shteht, ligt der sechel in drerd, apoi, Shvartze si Zaftig. Vuh den? Philip Roth’s Portnoy (adus de editura Univers, reeditat la Polirom)! Si numai aceste bucatele de cuvinte culese in secolele de Germania si carate in pelerinajul lor peste Ocean spre o alta Tara Fagaduita, in Brooklin, in Newark si pe unde s’au mai asezat si tot ar fi fost suficient pentru a ma bucura ca am citit acest roman al secolului XX!

Pana sa’mi aruncati iarasi vreo remarca rasista (si, daca va vine, Kish mir in tuchis, vorba lui Portnoy sau Roth, who knows / who cares), nu ratati cartea!

Poli si Portnoy

Sa lamuresc un lucru de la bun inceput: Marian Iancu trebuie sa se desparta de cateva recuzite inutile, pentru si prin aducerea carora a spalat bani frumosi in numele unor dubiosi investitori din lumea petrolului romanesc / est-european.

Poli – recunosc – a fost neputincioasa bine, singurii combativi cu adevarat fiind sarbul ala mic, Torje, Alexa (uneori in stilul lui prea dur) si (pe ici, pe colo) Mansour (nu cred ca trebuia schimbat). Plesan poate ar fi vrut si el dar, saracul, nu poate mai mult, in perioada asta. Cat despre Emegara, ar trebui lasat sa joace mijlocas la constructie. In rest… duca’se, e vremea unei alte echipe, facuta, in general, din copiii lui Rotariu.

Altceva vreau sa spun – si numai pentru asta ma bag in vorba. Arbitrajul romanesc a trecut de vremea blaturilor si a cazut in mana unor neaveniti cu temperament de fata mare in noaptea nuntii. Dupa ce rapidistii au urlat intreaga saptamana, pe la toate reportofoanele si microfoanele si camerele de filmat, ca se vor retrage de pe teren daca li se va parea c’o fi si’o pati, bietul baiatu’ lu’ tata a venit la meci lovit de trac de parca l’ar fia atins leuca. Si depasit a arbitrat. Mai ales de cum a inceput repriza a II-a – dupa ce, in prima repriza, n’a avut tupeul sa ii dea rosu macar unuia dintre rapidistii care s’au pus cu picioarele pe sarbu’ ala mic (care, pana la urma, s’a dovedit sange de sarb si nu s’a lasat pana nu i’a platit datoria indarat unuia dintre visinii). Baiatu’ lu’ tata, deci, n’a fluierat 11 metri la primul atac din repriza a II-a, cand aparatorii lui Rapid l’au dezechilibrat pe Torje in momentul sutului, pentru ca la faza urmatoare, baiatu’ lu’ tata sa dea gol valabil in ciuda piciorului mitocanesc aplicat in fata portarului Pantelimon – IN careul de sase metri – de Buga. Asta dupa ce in prima parte fluierase si mustele care aveau tupeul sa treaca prin careul de sase metri a lui Coman, la loviturile de colt.

In fine, la cartonasul rosu pe merit incasat de Omodue-ala, baiatu’ lu’ tata a fost atat de naucit incat a uitat sa’i dea cartonas galben lui Mazilu pentru una din urmatoarele trei infractiuni: tragere de timp, nelasarea mingii la locul unde era in momentul in care arbitrul a fluierat si provocarea adversarului.

 Pacat ca o noua incercare de reforma a arbitrajului romanesc a esuat…

(Update – dupa ce am terminat de scris ultimul PS: MArcel Iancu, citat de Gazeta Sporturilor, marturiseste ca Rapid putea castiga Cupa si fara ajutorul “anus contra naturii” adus de tata & baiatu’ lu’ tata, doi escroci).

Si, la final, ca un polist pana la moarte ce am fost si sunt: Poli NU ar fi facut o figura frumoasa in Cupa UEFA. Imi pare rau ca nu s’au calificat dar poate ca o umilinta europeana nu le’ar fi prins bine. Imi pun speranta in intelepciunea din vacanta de vara. Sezonul urmator poate aduce marele pas inainte – daca sezonul spalarii banilor s’a incheiat!

PS: Vorbesc (pentru cei nefamiliarizati) dupa sfarsitul finalei Cuperi Romaniei; Poli Timisoara – Rapid Bucuresti 0-2

PPS: Am reusit – Complexul lui Portnoy e gata! Minunata, reusita lui Philip Roth…

Musai!

Gata, in weekendul asta musai sa dovedesc Complexul lui Portnoy (savuros, Philip Roth, in acest roman nerecomandat puritanilor sexuali, ultraortodocsilor evrei, crestinilor habotnici si lista poate continua; e un Seinfeld la puterea Seinfeld in 216 pagini despre cum e sa fii, totusi, barbat, dincolo de toate ipocriziile noastre cotidiene) si Abatorul 5 (alt roman nerecomandat – de data aceasta celor pentru care al II-lea Razboi Mondial se rezuma la buni si rai; dar si aici ar putea unii crestini sa se simta ofensati de remarcile fostului POW din Dresda parjolita de co-ostenii sai – atentie, detaliu imortant in cheia lecturii: subtitlul este “Cruciada copiilor” – veniti sa elibereze Europa; altfel: pe alocuri aduce a Becket). Pacat ca l’am descoperit pe Kurt Vonnegut (cu “Fii binecuvantat, domnule Rosewater“) de’abia dupa ce a murit. Asa merg lucrurile, domnule Trout!

Daca as fi Lucia, luni as veni cu un serial de pasaje fisate si transcrise. Dar nu’s – asa ca musai sa ma credeti pe cuvant: luati de cititi!

Romania reala si eterna

Acolo unde timpul are propriile sale resorturi iar ratiunea nu se impiedica in mofturile vremelnice…