Remake de vară

Pentru că 40 de grade se întâmplă an de an:

De la Wordle via Gramo – care, şi el, o are de altundeva…

Praf

Dumnezeu e mic şi
atârnă de tavan.
Mă străpunge cu privirea, mă frământă din ochi.
Locuieşte în clape când cânt la pian.
(A rimat din greşeală, mai ales că eu nu ştiu să cânt.
Sunt atât de afon încât totul devine o mare îndoială.
Tavanul.
Dumnezeu.
Eu.)

ucigaşii de coşmaruri

Paşii ăştia goi spun poezii d’ălea pline.
Paharele ălea pline se revarsă pe trupurile ăstea goale.

Sângeriu de lacrimă, minciuna unei
împerechieri de formă fără fond
de ten şi întreaga zestre de rimel. uite’o. e prelinsă pe abdomenul lui.

PLÂNGI, că plouă.
plouă. picioarele’mi sunt ca buzele când ţi le sărut.
cleioase umflate umede aromate şi
plângi. că plouă prin pădurile cândva virgine.
se flutură petale rupte ca niştă ţâţe de hârtie decupate cu foarfeca de tăiat tablă.

se flutură
cele albe
cele roz
cele liliachii.
se pregătesc gutuii şi
ghearele vântului.

plouă’mă a primăvară, târfa mea!

Incognito in axa raului

Exista doar doua varianta: fie ma intorc cu povesti, fie devin poveste la intoarcere. Sau fara intoarcere.

Una peste alta, urmeaza o luna in Siria. Poate Allah si Dumnezeu nu se vor plictisi si nu vor inspira chiar acum cine stie ce glume ca de sfarsit de mandat artagosului de la Casa Alba.

Pana atunci raman fotografiile.

Scheiss Bundesmeister…

Nu a început deloc bine seara: Bayern Munchen şi’a asigurat iarăşi titlul de campioană după un anost 0-0 cu Wolfsburgul fostului lor antrenor, Felix Magath. Peste câteva minute începe Dinamo – Steaua. Pentru prima oară în viaţă, exceptând meciurile internaţionale disputate de dinamovişti, sunt “câine”!

Dar până acolo, Die Toten Hosen şi adevărul despre Bayern Munchen:

(un)finished

ingerul rasfoieste cartea vietii si nu reuseste sa dezlege misterul gestului final; o singura clipa s-a retras in bucatarie sa bea apa si…
fumul curgea spre cer, tigara pirueta spre asfaltul prafuit peste care se asternusere un metru si vreo optzeci din ceea ce fusese pana mai devreme putin mai mult decat o umbra
femeile, conturile, masina, vecinii, participantii la trafic, raspunsurile toate, semafoarele, scamele de pe mocheta, musca din ciorba, apelurile ratate, scrisorile sterse inainte de a fi trimise, caldura verii, perechile iubindu-se in nisip, oile trecand a lene autostrada, coronita din clasa a IV-a, cearsfarurile mototolite, intrebarile ramase in gat, ochii bufnitei, hartia de weceu, sfarcurile mari si sfarcurile mici, lacrimile despartirilor, goluri din ofsiad, tramvaiul 7, piata de flori, sfarsitul de zi ci soare scufundandu’se in mare la Cavtat, barbatii, cartile lui Jules Verne, ciorapii gauriti, cafetiera fierbinte…
la dracu’ , zise ingerul si-si dadu drumul; sapte etaje si doua corpuri imbratisate; unul inert si ingerul plangandu-si salbiciunea de a dori sa simta gustul vietii pe pamant!
de ce mi-am dorit sa traiesc?
o jumatate de sticla si un rest de pachet de tigari…

exit

i se lipise soarele de fereastră, în acea dimineaţă; porni la drum, ca în fiecare zi, poate puţin mai buimac şi mai obosit decât de obicei; la întoarcere, într-o curba, după un norişor, fu lovit din plin de o pasăre de noapte ce gonea besmetic înspre nicăieri.

povestea îngerului risipitor de iubire se termină aici, lângă cioburile de aripi.

nici povestaşul, cat o fi el de povestaş, nu ştie unde se duc sufletele îngerilor, atunci când îngerii se duc…

Există Suedia şi după ABBA

As seen on myspace.

Verde. Umed. Aprilie.

plouă, picioarele’mi sunt ca buzele când îţi sărut.
se flutură petalele rupte ca nişte ţâţe de hârtie decupate cu foarfeca de tablă, atârnate în vânt, pe deasupra nărilor adulmecând cele albe, cele roz, cele liliachii…

e primăvară, târfa mea. hai să ucidem coşmaruri!

Greşalele noastre…

şi dacă nu ne spargem capetele prin ceaţă lovindu’ne de lacrimile zidurilor, mergem să pictăm cerul în culorile tale?